Bologna, Italia - oraşul celei mai vechi universităţi din lume, la primele clipe ale dimineţii

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Bologna, Italia - oraşul celei mai vechi universităţi din lume, la primele clipe ale dimineţii

Mesaj Scris de lucib la data de Dum Mar 31, 2013 4:42 pm

Călătorind cu trenul spre Torino, am avut ocazia de a petrece o oră în Bologna... şi cum clădirea centrală a celei mai vechi universităţi cu funcţionare continuă din lume (fondată în 1088) era la distanţă de doar 1,4 km de gară, am decis să merg să o vizitez.

Sau, mai exact, să-i contemplu exteriorul, în condiţiile în care am ajuns în gara Bologna Centrale la ora 5:10 dimineaţa, iar următorul tren era la 6:15. Să precizez că am călătorit utilizând un permis InterRail care, o dată achiziţionat, permite posesorului efectuarea de călătorii nelimitate cu trenul, un număr de 5 sau 10 zile, într-un interval de 10 sau, respectiv, 22 zile; există oferte preferenţiale pentru tinerii sub 25 de ani şi persoanele în vârstă de peste 60 ani. Detalii pot fi găsite pe pagina InterRail, de unde în prezent permisul poate fi şi comandat online; în 2010, l-am achiziţionat pe al meu dintr-o agenţie CFR.

Situată la intersecţia Piazza dell Nettuno cu Via dell'Independenza (ce străbate oraşul de la extremitatea estică a gării spre sud) şi Via Rizzoli (orientată pe direcţia est-vest), Universitatea din Bologna e un reper ce practic nu poate fi ratat: după o deplasare spre est (stânga de la ieşirea din gară), înainte de un parc (della Montagnola) te înscrii spre sud, iar mai apoi doar trebuie să parcurgi 1,1 km în linie dreaptă şi ai ajuns.

Cu alte cuvinte, o plimbare de cca. 20 minute, extrem de binevenită după multele ore petrecute imobil în tren. Faptul că zona istorică a oraşului e structurată pe arhitectura romană (aspect pe care l-am regăsit cu plăcere şi la Torino, dar şi în SUA), cu străzi ce se intersectează în unghi drept, formând un caroiaj, este cât se poate de practic pentru călător, devenind aproape imposibil să te pierzi, cât timp nu te îndrepţi în direcţia total opusă.

De altel, a şti exact unde te afli - şi a identifica străduţele intersectate - e esenţial în a aprecia timpul de parcurs până la destinaţie. Nu de puţine ori în Italia am întâlnit străzi cu trotuarele transformate în ganguri, primul etaj al clădirilor, susţinute de colonade, întinzându-se astfel până la limita părţii carosabile. Şi cum străzile sunt relativ înguste, devine imposibil a găsi o suprafaţă de cer liber care să permită captarea semnalului de la sateliţi, astfel încât nu ne vom putea baza pe GPS decât cel mult ca hartă clasică. Acest lucru este destul de stânjenitor şi pentru fotografiere, spaţiile largi, din care să putem obţine câte un cadru suficient de cuprinzător, fiind rare.

În schimb, oraşul dă la fiecare pas senzaţia de vechime, transpunându-te parcă într-o altă lume, a principilor care ţeseau intrigile în oraşele lor state, a înalţilor prelaţi pentru care religia şi politica mergeau mână în mână, sau a curtezanelor elegante, cu trăsăturile faciale abia ghicibile sub măşti elaborat confecţionate, venite să-şi cumpere noi bijuterii de la maeştrii ale căror magazine te îndeamnă parcă să laşi o mică avere pentru ultima lor creaţie.

Iar a vizita totul la primele ore ale dimineţii e cu atât mai fascinant: străzile pustii amplifică senzaţia de vechi, de încremenit în timp - exact ceea ce am fi căutat într-un oraş al cărui reper central are o existenţă continuă de peste un mileniu.

Singurul meu regret major este că nu am avut mai mult timp să explorez Bologna, despre care sunt sigur că oferă incomparabil mai multe repere. Însă în condiţiile în care la momentul respectiv aveam la mine doar aparatul compact, Canon A1100is, în mod sigur că dacă voi avea ocazia de a reveni în viitor cu un DSLR sau mirrorless, lucrurile vor sta complet altfel.

Pe de altă parte, succesorul aparatului meu compact, Canon A1300, e extrem de practic pentru turistul care nu doreşte să se supraîncarce cu bagaje: în doar 174 grame, avem un senzor de 16 MPX, un sistem optic cu focala echivalentă 28 – 140 mm, diafragma f/2,8 la focala cea mai scurtă, timp de expunere de până la 15 secunde şi - deliciul călătorului - vizor optic, pentru fotografierea în plin soare şi alimentare cu baterii AA, nemaifiind astfel dependenţi de o priză pentru când ne lasă în pană acumulatorul.

În continuare, vă prezint câteva imagini, cu caracter pur ilustrativ. Exceptând imaginile unde culorile cerului dimineţii meritau pe deplin consemnate, am optat pentru prezentarea în tonuri sepia, accentuând astfel atmosfera retro a Bolognei (şi estompând problemele de iluminare specifice orei matinale şi absenţei trepiedului).









avatar
lucib
Membru Distins
Membru Distins

Posts : 563
Points : 1267
Join date : 17/02/2013
Location : Cluj, RO

Vezi profilul utilizatorului http://fotografiecluj.blogspot.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum