Maraton, Grecia - leagănul democrației și al cursei cu același nume

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Maraton, Grecia - leagănul democrației și al cursei cu același nume

Mesaj Scris de lucib la data de Sam Mar 16, 2013 5:09 pm

Puțină istorie
În anul 490 Î.Cr. împăratul persan Darius I trimitea o masivă armată să ocupe Grecia, ai cărei populații se încăpățânau să respingă despotismul oriental și își apărau prorpiul mod de organizare, cetăți-state în care deciziile se articulau pe cale democratică, prin dezbateri ale căror propuneri erau supuse votului universal.

În vădită inferioritate numerică, atenienii și aliații lor plateeni vor fi puși în situația de a-și decide soarta - chestiunea supusă votului fiind dacă să se predea și să accepte sclavia persană, sau să lupte, cu sorți minime de izbândă. Cu un singur vot diferență, balanța a înclinat înspre a lupta - moment considerat în istoriografie ca fiind crucial pentru procesul democratic, așa cum îl cunoaștem astăzi.

Sub comanda polemarhului Miltiade, armata greacă, numărând cca. 10.000 infanteriști, va porni înspre punctul estimat al invaziei persane - singurul loc unde flotila de cca. 600 trireme putea andoca și descărca trupele, golful Maraton, din apropierea satului omonim, situat la 42 km nord-est de Atena, pe malul peninsulei Attica. Era o manevră riscantă, întrucât aceasta presupunea că armata greacă va fi plecată din oraș înspre o destinație altfel lipsită de importanță, iar dacă persanii nu debarcau întreaga lor armată și înconjurau peninsula pe mare, trecând la sud de Capul Sounion (mult mai rapid decât puteau s-o facă hopliții cu armamentul lor greu), fie că ar fi reușit să devasteze Atena, fie că ar fi încurajat defetiștii care considerau că e preferabil să se predea persanilor.

Din acest motiv, transmiterea oricăror știri privind desfășurarea evenimentelor de pe câmpul de bătălie către metropolă era o manevră vitală pentru articularea deciziilor ce aveau să fie luate de atenieni. În acest scop, erau folosiți alergători care, lipsiți de armamentul greu al soldaților (confecționate din bronz, coiful, sabia și scutul aveau, fiecare, kilograme bune, care, în soarele dogoritor al Greciei, păreau cu atât mai grele - aspect pe care l-am trăit și eu pe propria piele), puteau parcurge distanța dintre front și metropolă în cel mai scurt timp (iar terenul accidentat nu ar fi permis trimiterea de călăreți).

Miltiade va aștepta ca persanii să-și debarce efectivele, încât să fie sigur că îi va putea distruge pe câți mai mulți dintre ei, apoi va lansa un atac frontal împotriva lor. Falanga acționând la unison, probabil cea mai redutabilă formație de luptă a antichității, își va dovedi superioritatea covârșitoare asupra infanteriei ușoare persane și cavaleriei: 6400 persani vor fi omorâți, cu prețul vieții a doar 192 atenieni și 11 plateeni (deși e posibil ca numărul grecilor uciși să fi fost în jurul a 1000 persoane, în condițiile în care în prezent e cunoscut faptul că grecuu numărau doar cetățenii decedați, nu și sclavii acestora).

Persanii fuseseră învinși, dar le rămâneau suficienți oameni pentru a înconjura Attica și a amenința Atena de pe mare. Atenienii trebuiau înștiințați de urgență de victora de la Maraton, pentru a ști să nu capituleze, rezistând până ce armata lui Miltiade revenea în oraș (situat pe țărmul vestic al peninsulei).

Această misiune va reveni alergătorului Pheidippides - care va parcurge într-un suflet cele 26 mile (42,195 km; distanța exactă e stabilită convențional) până în Atena, unde cu ultimele puteri, va striga "Nenikamen!" (Am învins!), înainte de a muri. Atenienii fuseseră însă înștiințați de victorie, astfel încât defetiștii nu mai aveau nicio șansă. Iar când persanii au văzut, de pe mare, coifurile hopliților atenieni, care îi înfrânseseră în urmă cu câteva ore pe cealaltă parte a peninsulei, lucind în soare, orice planuri de invazie au fost abandonate (sau, mai exact, amânate pentru 10 ani, în anul 480 î.Cr. istoria marcând un alt moment glorios al Greciei, cu rezistența până la unul a celor 300 de spartani de la Thermopylae).

Experiența turistică
Aflat la Atena într-o mini-vacanță de 1 Mai 2008, în ziua următoare am decis să vizitez Maratonul, acest reper desoebit pentru istoria mondială.

Un autocar (al companiei de stat KTEL) spre Maraton poate fi luat din autogara din apropierea Muzeului Național de Arheologie, din nordul zonei turistice a Atenei. Ca urmare a numeroaselor opriri de pe traseu (practic, avem de-a face cu un autobuz pentru navetiști), călătoria durează cca. o oră și jumătate (am pornit la 10:20 și am ajuns la 11:55, traficul atenian fiind foarte asemănător cu cel bucureștean, ca aglomerație și dorința șoferilor de a fi mereu cu un pas mai în față, chiar dacă aceasta înseamnă forțarea priorităților).

De la stația de pe șoseaua principală a Maratonului, până la Muzeul de Arheologie (de pe strada Plateon 114 - satul Vranas) sunt cca. 2,3 km - care trebuiesc parcurși pe jos, pe drumuri asfaltate, dar de țară (zona nu are nimic turistic, fiind dedicată culturilor agricole. Experiența e însă deosebită: spre sud-vest se profilează înălțimile Dimosio Dasos, ale căror culmi stâncoase sunt presărate de vegetație pitică, specific mediteraneană.

Și, chiar la început de mai, soarele dogorește cu putere - iar în câmp deschis nu există practic niciun petic de umbră. Am făcut greșeala de a nu lua apă cu mine, pentru a parcurge cât mai ușor distanțele, estimând că voi găsi pe parcurs... am găsit însă doar la muzeu, zona fiind altfel pustie, cu excepția câmpurilor și solariilor unde lucrează fermierii.

După vizitarea Muzeului de Arheologie, am decis să parcurg cât mai mult din traseul oficial al competiției originale de Maraton - care pornește din localitatea omonimă, spre sud, face un mic ocol spre est, pentru ca alergătorii să se învârtă în jurul tumulului de pământ ce servește drept cimitir al eroilor atenieni, iar apoi continuă spre sud-vest, până în Atena.

Am pornit astfel, cale de alți 3 km, spre tumulul atenienilor; aici, am fost nevoit să apelez la rucsac pe post de "trepied" improvizat, pentru a-mi face un autoportret cu statuia lui Miltiade. După alți 800 metri, eram la țărm, unde am profitat de ocazie pentru a intra câțiva pași în Marea Egee.

Îmi propusesem să parcurg întreg traseul soldaților atenieni, așa că eram abia la mijlocul traseului. Am revenit așadar la șosea, pentru a lua autobuzul înapoi spre Atena. Am observat că șoferii greci nu opreau într-o stație situată imediat înainte de un semafor, pe care se grăbeau să-l prindă pe verde, așa că a trebuit să merg o stație spre sud... dar măcar mergeam pe traseul oficial al competiției.

În jurul orelor 16, am luat autobuzul dintr-o stație situată în dreptul unei benzinării, ajungând apoi în Atena, unde am luat o pauză de masă, după care am purces din nou la drum - destinația finală fiind țărmul vestic al peninsulei Attica (astfel refăcând traseul armatei grecești din acea zi de septembrie 490 î.Cr.).

Am luat metroul spre sud de la piața Omonia, pentru ca în dreptul Parlamentului, la Piața Syntagma (cunoscută pentru ceremonia de schimbare a gărzilor - aspect asupra căruia voi reveni într-o postare viitoare) să iau tramvaiul, de-a lungul bd. Amalias și Andrea Siggrou, spre mare (direcția sud-vest).

Am ajuns la timp pentru a fotografia soarele apunând în marea Egee, putând astfel spune că mi-am atins toate obiectivele pentru ziua respectivă. Ce este însă remarcabilă este performanța lui Pheidippides, ca și a întregii armate ateniene: dacă eu am parcurs traseul "înarmat" cu un rucsac ușor și un aparat foto bridge HP-945 (cca. 500 grame), replicile din bronz ale armelor antice, ce pot fi găsite în magazinele de souvenir-uri din centrul Atenei, stau dovadă pentru eforturile la care s-au supus hopliții - plus că aceștia au parcurs traseul integral pe jos, iar eu am umblat efectiv doar cca. 11 km, restul parcurgându-i în autobuz, metrou și tramvai.

În prezent, pentru o ieșire similară probabil că aș alege un aparat mirrorless precum micuțul Nikon V1, care oferă performanțe similare DSLR-urilor clasa consumer, fiind în același timp discret și portabil.

Vă invit, în cele ce urmează, să vizionați câteva din imaginile mele din acea zi.
- Peisaj rural din Maraton:


- Statuia lui Miltiade:


- Tumulul eroilor atenieni:


- Monumentul "Spiritul Maratonului":


- Apus de soare în Marea Egee:
avatar
lucib
Membru Distins
Membru Distins

Posts : 563
Points : 1267
Join date : 17/02/2013
Location : Cluj, RO

Vezi profilul utilizatorului http://fotografiecluj.blogspot.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum