Full-frame-ul Sony SLT-A99 testat în fotografia de noapte

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Full-frame-ul Sony SLT-A99 testat în fotografia de noapte

Mesaj Scris de lucib la data de Joi Noi 21, 2013 4:52 pm

Prin amabilitatea Foto Hobby Shop Cluj, am avut bucuria de a mă plimba timp de o oră prin centrul Clujului, pentru a testa aparatul full-frame de clasă profesională Sony SLT-A99. Profitând de faptul că în aceste zile de toamnă târzie amurgul se lasă destul de repede, ora albastră începând în jurul orelor 17:15, am ales să pornesc plimbarea mea alături de A-99 astfel încât să prind cât mai din plin această veritabilă oră de aur a fotografiei, ideală pentru reușita imaginilor nocturne.

Înainte de a trece la a descrie sesiunea foto propriu-zisă, aș evidenția câteva particularități tehnice ale aparatului. Simpla enumerare a specificațiilor (senzor full-frame CMOS de 24,3 MPx, ISO maxim 25600, timp de sincronizare 1/250 sec., cel mai scurt timp de expunere, 1/8000 sec., viteza de fotografiere de 6 cadre/sec.) nu ar denota nimic special, unele valori situâdnu-se sub cele ale concurenței Nikon D800 și Canon 5D Mark 3.

Aparatul plusează însă grație inovatorului sistem SLT (single-lens translucent) patentat de Sony, grație căruia e eliminată mișcarea de rabatare a oglinzii și care, în locul clasicului vizor optic cu pentaprismă, ne aduce un vizor electronic de înaltă rezoluție (2,359 MPx, mai mare chiar decât a LCD-ului principal - 1,229 MPx), care ne permite să contemplăm aspectul viitoarei imagini chiar înainte de a declanșa.

E interesant cum un aparat de performanțe profesionale ajunge să ofere o facilitate popularizată de aparatele mirrorless: posibilitatea verificării efectului schimbării balansului de alb, a creșterii sensibilității ISO, sau  ajustarea timpului de expunere și a diafragmei. Dacă pe un DSLR era adeseori necesar să tragem 2-3 cadre de probă înainte de a stabili parametrii optimi pentru fotografia noastră, pe SLT/mirrorless nu mai e necesar să declanșăm: facem ajustările, vedem efectul fiecărei valori alese, iar când ne considerăm mulțumiți, apăsăm pe declanșator.

Acest lucru este ideal pentru adepții fotografiei compuse cu grijă - cum e și cazul să procedăm dacă dorim să avem succes în fotografia urbană și de arhitectură. În plus, grație sistemului SLT Sony A99 poate focaliza mult mai precis decât un DSLR în condiții de lumină precară, chiar și pe Live View (punctul slab prin definiție al DSLR-urilor, dar care e necesar ca să ne compunem imaginea atunci când nu vedem suficient de clar subiectul prin vizorul destul de mic și întunecos).

A fost o adevărată plăcere să încadrez și să focalizez folosind LCD-ul de 3" al aparatului care, în plus, e și articulat, permițând alegerea unghiului optim de vizualizare (să subliniem că Sony e singurul producător ce are în portofoliu un full-frame cu ecran articulat).

Punctele de focalizare sunt 19 la număr, mai puține decât pe Nikon-uri (39 pe D7000/D610, 51 pe D800), însă alegerea lor cu ajutorul joystick-ului se realizează facil, iar repartiția lor, ce amintește de structura unei flori, e de așa natură încât să ne putem compune cât mai bine scena, fiind plasate mai multe în jurul punctelor de forță ale imaginii.

Din păcate, nu am dispus de o telecomandă pentru a declanșa aparatul fără a-l atinge, trebuind să mă folosesc de funcția de întârziere a declanșării. Am apreciat însă aici clipitul mult mai discret al lămpii de focalizare roșii, ce nu te izbește cu un fascicul de lumină precum cea de pe D90-ul meu. De asemenea, aparatul dispune de o funcție de încetinire a cursei obturatorului, astfel ca, atunci când fotografiem de pe trepied, să nu-i fie imprimate vibrații ca urmare a mișcării cortinelor (mișcarea oglinzii e inexistentă pe aparatele SLT).

Tab-urile meniurilor au o structură orizontală, mai apropiată de cea de pe Canon-uri și derutantă la început pentru un nikonist, dar sunt suficient de inutitive pentru ca, după puțin butonat, să găsim cu ușurință ceea ce ne doream. Mi-a plăcut de asemenea plasarea butonului ISO în partea superioară, aproape de declanșator. Putem la nevoie schimba sensibilitatea fără să mai luăm aparatul de la ochi, cum se întâmpla pe D90.

Acestea fiind spuse, să ne oprim în continuare asupra imaginilor pe care le-am realizat:



Am profitat de unghiul generos de cuprindere al obiectivului superangular 16-50 mm f/2,8 (similar plajei de focale 11-34 mm de pe formatul APS-C) pentru a încadra ansamblul format din monumentul lui Matei Corvin și catedrala Sfântul Mihail, incluzând în imagine și porțiuni întinse de cer - care, grație norilor și a balansului de alb pus pe Incandescent, a căpătat un aspect dramatic, captivant.



Ora albastră ne oferă un excelent fundal pentru aproape orice reper poate fi fotografiat cu cerul în spate - după cum am procedat cu monumentul lui Matei Corvin:



Din păcate, obiectivul de test nu avea parasolar, astfel că mi-au apărut în unele imagini câteva artefacte luminoase parazite.


Am apreciat însă prezența GPS-ului încorporat, grație căruia am putut reține coordonatele exacte ale fiecărei fotografii - lucru util dacă contribuim de exemplu la colecția de imagini a Google Earth, încărcându-le pe site-ul Panoramio, sau pur și simplu dacă dorim să ne retrasăm pașii călătoriei noastre.



După lăsarea totală a nopții, m-am orientat spre subiecte de la nivelul solului care să dea un plus de culoare scenei, precum licărul fântânii arteziene sau luminile traficului rutier:





Încă o facilitate interesantă a Sony A99 o reprezintă orizontul virtual: grație giroscopului încorporat, aparatul ne poate afișa înclinarea sa față de sol. Utilizând orizontul virtual și liniile de ghidaj de pe LCD, putem compune imagini perfect drepte fără să avem nevoie de o bulă de nivel pe patina de blitz.



Însă adevăratul avantaj al folosirii unui aparat full-frame e vizibil atunci când fotografiem la sensibilități ISO mari: imagini care, fotografiate cu un DSLR cu senzor crop ar fi utilizabile cel mult ca probatorii a unei situații date, nicidecum ca artistice, din cauza granulației, sunt incomparabil mai reușite, grație senzorului de mari dimensiuni, cu o densitate mai redusă a pixelilor.

În plus, putem fotografia din mână, la timpi de expunere suficient de scurți încât să surprindem și subiecte într-o mișcare (lentă), precum pietonii - lucru pozitiv când dorim să animăm scena noastră:





Am dorit să testez aparatul la limita capacității sale, astfel că am crescut sensibilitatea până la ISO 25600. Mai jos, un cadru comparativ, față de ISO 6400:



Se observă că, la rezoluții mici, chiar la ISO 25600 imaginea e perfect utilizabilă pentru web. Pentru listări de mari dimensiuni, va trebui să ne ferim să trecem de 6400, însă chiar și așa saltul e imens față de DSLR-urile de nivel mediu, pe care ISO 3200 e un prag destul de critic.

Doresc în încheirere să mulțumesc echipei Foto Hobby Shop Cluj pentru posibilitatea ce mi-au oferit-o și nu îmi rămâne decât să le urez să vândă clujenilor și vizitatorilor urbei noastre cât mai multe aparate Smile.

avatar
lucib
Membru Distins
Membru Distins

Posts : 563
Points : 1267
Join date : 17/02/2013
Location : Cluj, RO

Vezi profilul utilizatorului http://fotografiecluj.blogspot.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum